Tacerea, mai presus de cuvinte

Tacerea, mai presus de cuvinte

Mi-am amintit deunazi de povestile din copilaria mea spuse de mama, printre care si faptul ca am inceput sa vorbesc mai tarziu. Bunicile mele erau foarte ingrijorate de acest aspect, asa ca au apelat la solutii “din popor” pentru a da drumul cuvintelor. Sunt convinsa ca nu apa din clopotel m-a facut sa vorbesc, dar asa am invatat un lucru despre oamenii din jurul meu: isi doresc ca eu sa vorbesc mult. Drept urmare, am facut asta din ce in ce mai “folositor”. La scoala m-a ajutat foarte mult acest lucru, dupa care la interviu, iar apoi in jobul de zi cu zi.

Primul moment in care am inteles cat de importanta este tacerea a fost cand am devenit mama. Tacerea cu care iti simti copilul, tacerea prin care il asiguri ca esti tot timpul acolo, tacerea prin care ii dai incredere ca poate.

Aceasta tacere “miraculoasa” am regasit-o si in a fi coach. Este un exercitiu extrem de frumos prin care ii dai spatiu celui din fata ta. Fiind prezent in acest spatiu, clientul invata despre el ca detine toate resursele pentru a gasi solutia. Asadar, in coaching practic o lectie care nu mi-a fost predata nicioadata: sa fiu un bun ascultator. Am observat ca atunci cand asculti clientul, dispare dorinta de a fi responsabil pentru deciziile lui, dorinta de a arata cat de informat esti tu si cat de repede gasesti solutia. Pur si simplu iti dai voie sa fii, iar aceasta stare face clientul sa reuseasca.

In coaching nu este despre mine, ci despre obiectivul clientului meu.

Daca nu ai experimentat niciodata starea de a fi ascultat sau poate daca nu iti mai amintesti aceasta experienta, te invit la o sesiune demo in care sa te descoperi, in care sa traiesti increderea ca vei reusi.

Intr-o alergatura continua in care suntem evaluati dupa cate stim, am uitat sa ma ascult, de fapt am uitat si sa fiu ascultata fara sa mi se puna o nota. Cand am trait aceasta stare, de a fi ascultata, mi-am dat seama ca este suficienta o simpla privire prin care se citea increderea ascultatorului meu. Doar atat si ideile au inceput sa apara, solutiile sa vina si totul avea sens, fara cuvinte. Magic.

Mi se intampla des ca la prima intalnire clientul sa vina pregatit cu un carnetel in care este convins ca isi va nota lectii predate ca in scoala. De cele mai multe ori, intalnirea se termina cu surpriza ca vede scris doar propriile idei, acele idei folositoare obiectivului sau.

In coaching nu este ca in alte pregatiri, pentru ca aici nu conteaza cat ai retinut, ci conteaza cat de prezent esti in relatia cu clientul. Conteaza cat de bine il urmaresti in dansul lui si cat de frumos reusesti sa ii permiti sa faca pasi noi, scheme noi care sa il duca spre obiectiv.

Fiecare dintre noi avem un coach interior, fiecare avem un bun ascultator in noi, un bun observator si o parte care ne da incredere. Din pacate, ne-am antrenat atatia ani sa actionam punand exteriorul pe primul plan, iar pentru a ne descoperi “comoara” din interior, avem nevoie de acompaniere. Probabil, aceasta acompaniere isi atinge cel mai bine scopul prin coaching (poate ca mai sunt si alte metode, nu le stiu pe toate).

Tu cum ai folosi acompanierea unui coach pentru a crea valoare in viata ta?

credit photo: © Igor Lukanović – Dreamstime.com

Share

Nu sunt comentarii - fii primul care comenteaza!

Lasă un răspuns